În noaptea asta, mai presus de toate, trăim bancul din comunism cu angajatul uzinei Cugir, unde se fabricau și mașini de cusut, și arme. Zilnic fura omul câte-o piesă, dar la final de lună, când își monta acasă mașina de cusut, ieșea de fiecare dată mitralieră. Joacă FCSB, dacă ziceți, dar se simte “noapte de Steaua-Dinamo”. Sentimentul bate verdictul, că de-aceea divorțurile au nevoie de îndrăgostiri și nunți în prealabil.
Roș-albaștrii trebuie să confirme că nu doar au prins Craiova lui Mititelu în cel mai prost moment al ei, ci chiar sunt candidata numărul 1 la titlu. Iar Dinamo, să ridice entuziasmul și vivacitatea din fața celeilalte Craiove spre robustețe de Superligă. Curajul și dragostea nu țin de evitarea retrogradării, vezi anul trecut.
E noaptea când transfermarkt ar trebui să se reseteze din biciul orgoliului, însă Miculescu și Olaru sunt din start la o clipire de pasa decisivă. Dinamoviștii blochează și deviază șuturi, resping din tot haosul centrarea lui Coman, încearcă stângaci să repete presingul din prima etapă. Golubovic scoate ca la volei după “fruntea” lui Șut.
Au trecut numai 15 minute, ce intensitate în caniculă! Mânjii Pantea și Bani se lovesc tare cap în cap, din încrâncenare. Chiar început de derby!
Vârful fals Băluță e un autentic și generos titirez tehnic. Djokovic trage “peste”, se simte totuși că avem vicecampioană versus nou-promovată, dincolo de disciplina scrâșnită a “câinilor”. Iar când Florinel Coman pune o frână cu dreptul la marginea careului și trage cu stângul spre colț, sus, explodează arena!
E 1-0 în minutul 30 și echipa lui Gigi Becali a dat de sânge, înghesuie tot mai strașnic roș-albii, cu o hartă de diagonale și devieri din prima. Încă un stâng de calibru, acum în plasa laterală, din careu: 2-0 face Olaru, sub aplauzele lui Chiricheș din tribună (35).
Dar FCSB nu se oprește, ci sufocă. Coman lansează o lovitură liberă din unghi sub transversală, boxată de Golubovic. Iar imaginea dezinvolturii e rânjetul lui Florinel, mimând un selfie cu telefonul zvârlit în iarbă de nervii peluzei dinamoviste.
Ovidiu Burcă nu poate la pauză decât să se roage: fie scade cheful de fotbal ori energia rivalilor, fie îi schimbă Gigi Becali de-odată pe Coman, Băluță, Olaru, Djokovic, Pantea… Burcă e tehnicianul unei echipe promovate din vrednicia peluzei și din iscusința lui singulară. Cu birourile conducătorilor în veșnic vertij al pizmei, cu bugetul de masă amorfă, ce să inventeze antrenorul acum și pe cine?!
Da, FCSB iese de la vestiare cu altă dispoziție. Are meci european miercuri, la Sofia. Nu mai dezvoltă iute cubul Rubik prin slăbiciunile dinamoviste. Compagno e diferit de Băluță în algoritm. Cordea trage pentru sine, ca să redevină titular. Iar Florinel se irosește acum încercând „umilințe”.
Dar până în minutul 70, toate astea sunt doar premisele conservării unei înfrângeri decente pentru „câini”. Cum n-a putut până la urmă politicul să deschidă Ghencea pentru FCSB, nici Politic din teren nu e suficient să răstoarne derby-ul.
Când ești mai bun, și din nimic te apropii de gol. Pe contraatac, trage Compagno de la 12 metri în palmele mutate inspirat de portar, apoi Edjouma ratează voleul. Doar că Târnovanu, plictisit fără șut pe poartă până în minutul 81, face darul rivalei. După o transversală prinsă din afara careului de Neluț Roșu, urmează, în aceeași fază, un șut mediocru, respins aiurea de portarul FCSB. În picioarele lusitanului Gregorio. Avem 2-1, efectul primei mari ocazii pentru oaspeți!
Cu toate cele 6 minute de prelungiri, nu se mai schimbă nimic. Două scenarii de Elveția – România 2-2 sunt prea mult pentru o singură vară în universul nostru!
Dincolo de colecția de păpuși voodoo a lui Talpan, cu chipurile lui Becali, Ciolacu, Tîlvăr, MM Stoica și oricine crede el că-i ascunde gradele de general, rezumatul e pe cât de simplu, pe atât de trist:
Cea mai iubită echipă din țară a dominat și a câștigat contra echipei cu al doilea număr de suporteri, în cel mai așteptat meci, disputat în România anului 2023 pe cel mai mic stadion din istoria derby-ului.
Parafrazând cârciumarul odios de pe tik tok: am avut topul de pe lume, dar atât s-a putut!
La LPF, miezul nopții e ca miezul oricărei zile. Să amâni derby-ul, ca să bucuri zeci de mii de oameni, presupunea să fii viu.
Într-o odaie întunecoasă, prin fumul penelor de corb arse pe jumătate sub lună plină la răscruci cu fântâni, Florin Talpan aleargă isteric înspre sertarul cu ace și bolduri.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER